Parca am avut gura aurita: nici n-am apucat bine sa pomenim de ansamblul de dans contemporan al investitorilor FNI, ca au si aparut la inceput de saptamina pe strazile Bucurestiului intr-un nou si improvizat spectacol de proportii. Cine a urmarit imaginile filmate cu „corpul“ ansamblului (amestec de Moiseev + Nureev + Michael Flatley) a putut sa aprecieze expresivitatea trupurilor („trupei“) cit si valoarea unor solisti care au iesit cu pregnanta in evidenta in numere de virtuozitate la care si-au adus contributia si voinice organe de ordine. Combinatie de marturisita revolta dar si grotesc si ridicol si absurd si ce mai doriti dumneavoastra, spectacolul oferit a fost mai mult intristator si jenant decit bucurie si satisfactie estetica. Nu vom continua cu alte exemple la fel de incitante (spectacolele oferite de miile de navetisti-blatisti in perimetrul Oltenita – Giurgiu – Cernica au fost tot atit de impresionante) si vom reveni la Teatrul Odeon unde Festivalul de dans contemporan a continuat marti 15 mai cu Video-text-voice-dances in viziunea coregrafica Foofwa d’Imobilité din Elvetia. Interpreti fiind Banu Ogan si acelasi artist cu nume atit de exotic Foofwa d’Imobilité. Artistii cu nume ciudat statice au incercat si cumva au si reusit sa ne retina atentia si interesul cu... mobilitatea lor! Spectacol cu „teza“ unde plastica coregrafica este sustinuta nu de putine ori de eseuri vizuale, sonore si chiar retorice intr-un TOT imaginar-dansant despre lumea de azi abunda de ironie, demistificare si demitizare a realitatii contemporane. Cliseele si stereotipiile ce ne agreseaza peste tot dar si cu care operam de bunavoie si siliti de obisnuinte sint aratate cu degetul si spectatorii participa la acest joc comun. Publicul tinar din sala simte imediat apelul de prospetime si puritate al artistilor elvetieni chiar daca o data iesit afara este furat imediat de aceeasi lume