Am a aduce la cunoştinţă cititorilor mei în sfîrşit, o veste bună. În această atmosferă de gravă criză a cărţii care înseamnă, deopotrivă, o prăbuşire a speranţei în conservarea patrimoniului naţional al literaturii române clasice, iată, repet, ne vine şi o veste bună. Ediţia critică a operei lui Rebreanu se apropie de faza încheierii ei. Recent au apărut, simultan, volumele 19 şi 20, conţinînd interviurile acordate de scriitor şi, răspunsurile sale la diverse anchete literare şi fugare cuvîntări rostite între anii 1925-1943. Ar mai fi de publicat corespondenţa emisă şi primită (vol. 21) şi, poate, un ultim volum de bibliografie. Dar, în mare, opera marelui prozator e publicată şi ediţia se apropie, cu mişcări sigure, de final. Şi aceasta se datorează eforturilor statornice ale d-lui Niculae Gheran, în care opera lui Rebreanu, şi-a găsit editorul ideal, tenace şi stăruitor ca scriitorul. Poate că, de data asta, munca i-a fost mult uşurată pentru că doi cercetători eminenţi, dl Aurel Sasu şi d-na Mariana Vartic, au adunat, grijulii, toate interviurile scriitorului din presa vremii publicate în cele patru masive tomuri Romanul românesc în interviuri, publicîndu-le şi pe cele date în ipostaza de dramaturg în volumele Dramaturgia românească în interviuri. Dar editorul nostru a trebuit să cheltuiască multă energie, căutînd, în presa timpului, răspunsurile scriitorului la diferitele anchete literare la care a participat şi cuvîntările sale rostite, unele, în străinătate (deci apeluri insistente la ataşaţii culturali ai ambasadelor pentru a le depista în presa acelor ţări). Dar efortul a fost făcut şi acum avem toate aceste multe înscrisuri în două volume respectabile, care se şi înfăţişează frumos grafic. Trebuie să-i fim recunoscători d-lui Niculae Gheran, din a cărui muncă stăruitoare şi ştiinţă de carte s-a înălţat, impunător, monumentul ce i se cuvenea marelui pr