3.mă desprind de gîtul lui Amenhotep/ de aur sînt de nicăieri mă înfiripez într-un sunet specific deşertăciunii/ privesc la îngerul ce mă strigă de trei ori pe poreclă/ văd un posibil complice un clopot sînt în zbor aripile lui de ecou cînd deja am făcut dependenţă de un iluzionism ecumenic cu priză la cabotini/ de sub piatra pe care calc ţîşneşte substanţa inimii lui Amenhotep/ tare şi lucie/ verde amară un cristal de sodalit/ miez de bostan ticăind într-o bombă uitată în pivniţă printre butoaie/ natura nu ne este prielnică în ordinea cu care ne propune retractilitatea din visare/ nici arta fovă nu ne face mai modeşti/ intrăm într-o cafenea ce pluteşte pe un crîmpei de burg medieval/ ar fi trebuit să citim ziarul şi să bîrfim secretarele dar scenariul iese cu mai mult piper/ căci fumul de ţigară linge fals umil mîinile ce astupă conversaţia/ stăm la masă excitaţi privind fălcile altora cum mestecă vorbe ca pe hălci de carne de oaie/ ne luăm la bătaie pentru femei pe care nu le-am avut niciodată/ dar banii sînt totul aici şi capriciul/ rupem dară masa şi o roadem ca nişte termite/ monştrii ne fotografiază pentru următorul casting/ se caută instantanee cu sînge proaspăt din belşug/ reclame cu autostopsite ce au degetele lungi pe care le sug pentru a dizolva distanţele în gustul pilulei de sub limbă cum o criză de inimă în strînsoarea unei dimineţi geroase/ lumea ne ia drept minimalişti de serviciu/ dar nu se vede nimic în şansa istorică/ noi sîntem coloniştii lui Amenhotep/ numai stadiul gerontic ne aduce deservicii de omotetică/ pe deplin arieraţi/ cultivăm în oraş o paideumă a spermatozoizilor noştri fărîmicioşi/ ne perpetuăm virtual printr-o elită a senzorialităţii/ la o adică îl rog pe chelner să-mi lipească nota de plată în frunte/ aşa am fost ales şef de partid/ adică omul care crează comanda socială ca pe o listă de bucate din care se înfruptă fără să plă