Ideea că toate comunităţile legate printr-o experienţă asemănătoare, fie ea eroică, tragică, mizerabilă, cum este la noi; sau de gînduri, sentimente, obiceiuri, datini, apucături; sunt sortite să fie înghiţite de Mareea Existenţei, indiferentă faţă de încropirile izolate, trecătoare, ineficient naturale, mă rog; experienţa chibuţurilor,... a colectivelor (şters, notă din 1969), a grupurilor umane, partidelor, organizaţiilor de tot felul; insule în mediul turbulent, inconsecvent şi aparent ilogic, al vieţii, se destramă cu timpul, înlocuite de alte şi alte himere "mai bine organizate", s-ar spune; deşi soarta lor rămîne aceeaşi.
Chestie de timp şi de împrejurări... Ce rămîne, totuşi, splendid şi derizoriu, este voinţa acestor grupuri de a se fixa în absolut, de a creea pe veci o anume orînduire, a lor, de a înlocui relativitatea evidentă a existenţei, des încercată, cu o ideologie severă opunîndu-se traiului jovial indiferent. (Savantlîcuri)
Discuţii între membrii Academiei celor ce fac baie pe lună... Peripatetizînd apoi cu toţii împreună pe nisipul plajei cu urme de fosfor în el sclipind sub paşii plimbăreţilor nocturni...
Ziua, ei dorm. Noaptea umblă cu toţii pe ţărm între unsprezece noaptea şi trei dimineaţă. Cei mai rezistenţi stau şi apucă răsăritul soarelui. Mulţi din ei recită uneori pagini din Mateiu, sublimul... Personal, pe la miezul nopţii şi-un sfert, l-am auzit pe unul recitînd cu glas tare începutul Crailor de Curtea veche...
"Cu toate că, în ajun chiar, îmi făgăduisem cu jurămînt să mă întorc devreme acasă, tocmai atunci mă întorsesem mai tîrziu: a doua zi spre amiazi. Noaptea mă apuca în aşternut. Pierdusem răbojul timpului."
Un altul, după oarecare timp, continuă tuşind, deoarece fuma pe întuneric se vedea jarul ţigării arzînd ca un mic semafor de gară:
"... - N-am timp, mă lămuri, sunt ocupat cu înmorm
