Drumul Suceava - Cernauti si retur, o piatra de incercare a umilintei si rabdarii. Calatorii sint in majoritate gospodine care vor sa-si suplimenteze banii de cosnita cu citeva sute de mii de lei, dar si bazariste adevarate Autogara Suceava, ora 3.30 Incepe eliberarea biletelor pentru cursa Suceava- Cernauti. Sase - sapte femei isi cauta pasapoartele si banii in borsetele tinute cu strasnicie la briu si se asaza disciplinat in fata ghiseului. Pe o banca, un cercelat brunetel si un tinar blond cu accent ardelenesc asteapta rezemati de cite un rucsac militar cursa pentru Polonia. La fel, un tigan cu ochelari cu rame argintii ce-i dau un aer de intelectual subtire, fara alt bagaj decit un acordeon si Piranda lui. Discutiile soptite se invirt in jurul majorarii taxelor vamale pentru cei care se ocupa cu micul trafic de frontiera. Oameni care in alte imprejurari n-ar avea nimic in comun discuta prieteneste, legati de orele si zilele petrecute impreuna in autobuze si vami. Asa aflam ce marfa merge mai bine, care ridica probleme la trecere, ca taxele sunt mult prea mari in raport cu profitul si care dintre "traficanti" a avut probleme in ultimul timp. Reiese clar ca limita celor 100 de euro pentru un transport pe luna a micsorat serios numarul micilor comercianti, atit al celor care merg in Polonia cit si la Cernauti. De altfel, casierul de la bilete anunta ca pentru Polonia sunt prea putini calatori si, cine vrea, poate merge cu cursa de Cernauti si de-acolo sa plece mai departe, cu o legatura la ora 12.00. Cercelatul si prietenul lui fac transferul, acordeonistul, nu. La 4.00, ora initiala a plecarii, in autobuzul SV. 06 TAS urca vreo 10 persoane. Aflam ca vom pleca la 4.30. Pina la 5.15 mai vin inca vreo 7, majoritatea femei. Gospodine care vor sa-si suplimenteze banii de cosnita cu citeva sute de mii de lei dar si citeva bazariste adevarate. Le recunosti dupa tupeu si l