Acum mai bine de o luna, postul HBO a demonstrat un interes deosebit pentru William Shakespeare, difuzind in acelasi week-end patru filme legate de piesele sale: Imblinzirea scorpiei, regizat de Zeffirelli, Macbeth de Polanski, Romeo si Julieta de Baz Luhrmann si Looking for Richard, cu Al Pacino. O dovada clara ca dozele prea mari de Shakespeare nu au avut efecte secundare este faptul ca alte doua filme in care este implicat dramaturgul englez au fost incluse in programul verii pe HBO, ambele avind premiera intr-un singur week-end: Shakespeare indragostit si Visul unei nopti de vara. Primul argument in favoarea filmului Shakespeare indragostit pare sa fie acela al premiilor obtinute la Festivalul de Film de la Berlin, la Globurile de Aur, la Oscar (sapte premii obtinute din cele 13 nominalizari). Numai ca argumentul premiilor nu poate fi pus pe primul loc pentru simplul fapt ca sint multe alte motive la fel de importante pentru care merita sa vizionati filmul. Unul dintre ele vizeaza un aspect esential al culturii actuale: flexibilitatea relatiilor dintre cultura academica si cea de masa. Pe de o parte producatorii culturii de consum consulta adeseori autoritatile academice chiar daca nu au de gind sa le urmeze sfaturile; pe de alta parte autoritatea culturii academice se legitimeaza prin raportare la cea de consum (dupa unele pareri, asa s-ar explica de ce unii universitari accepta sa ofere consultanta producatorilor de film sau sa fie intervievati in experimente ca Looking for Richard).

In cazul peliculei la care ne referim, Marc Norman, unul dintre scenaristi, a declarat ca l-a consultat pe Stephen Greemblatt (celebru pentru cartea sa Shakespeare Negotiations) pentru a fi sigur ca filmul respecta macar in linii generale ceea ce se stie despre Shakespeare. Insa tot fictiunea a avut cistig de cauza pentru ca actiunea filmului se petrece in perioada cunoscuta