Magazine littéraire, numarul pe aprilie, consacra un pasionant dosar lui Machiavelli. Printul, Discursurile… sau Povestile florentine sint analizate de nume de referinta ale exegezei operei lui Machiavelli. Dosarul se concentreaza asupra citorva dintre temele fundamentale ale gindirii machiaveliene: statul, libertatea, binele si raul, precum si asupra marilor concepte create de autorul florentin, virtù si fortuna.
Analizele ultimelor decenii, atit in materie istoriografica, cit si de filozofie politica, l-au considerat pe Machiavelli drept creator al gindirii politice moderne, atit in ceea ce priveste fundamentarea conceptiei asupra guvernarii, cit si in aceea a artei de a conduce. Dosarul substantial si divers alcatuit de Marie Gaille-Nikodimov (autoare ea insasi a unei traduceri in franceza a Printului) ofera puncte de vedere diverse asupra acestei ultime probleme. Astfel, in vreme ce exegeza traditionala a privit opera lui Machiavelli ca o suita de reflectii si de lectii asupra artei de a conduce, un extras din volumul in curs de aparitie Sécurité, térritoire, population, care contine cursuri inedite tinute in 1978 de Michel Foucault la Collège de France, propune o alta posibila pista de interpretare: „Arta guvernarii, atit de cautata de oamenii secolelor XVI si XVII, nu se poate regasi la Machiavelli, pentru ca problema lui nu este conservarea statului insusi. Machiavelli cauta sa salveze, sa protejeze nu statul, ci legatura dintre print si obiectul dominatiei sale, principatul ca raport de putere stabilit intre print si teritoriu sau populatie. Este vorba, asadar, de cu totul altceva.
Nu exista, cred, arta a guvernarii la Machiavelli“. Analiza foucauldiana intra astfel intr-un dialog contrastant – peste ani – cu un text inedit al Hannei Arendt, piesa de rezistenta a dosarului: un curs redactat si sustinut in 1955, la Berkeley. Cursul s
