Paleontologii obişnuiesc a reconstitui dintr-un os sau din măsele dinozaurieni şi alte dobitoace ale unor vremi arhaice. Arheologia povesteşte istoria exactă din săpături şi semnele materiale găsite. Epigrafia povesteşte din pietre vechi cu sau fără inscripţiuni.
Din fericire avem 720 de piese dăltuite, pictate şi desenate de Brâncuşi. Aici este fondul gândurilor şi tezaurelor sale. Interpretările sunt controversate. Din conversaţiile transcrise din memorie de către ucenicii sau vizitatorii săi se poate reconstitui sensul unic şi interpretarea autentică a artei sale.
Am notat treizeci şi şapte de teme de conversaţie pe care le-am avut cu sculptorul, dascălul meu blând de filozofie, de morală stoică şi de artă modernă în Portrete şi controverse (încă din anul 1945). A fost un prim mesaj prescurtat, o telegramă filozofică.
Aici am cules alte teme de conversaţie pe care Brâncuşi le-a avut cu străinii şi au fost transcrise imediat (cazul Malvinei Hoffmann) sau mai târfziu, din oralitatea muzicantului Marcel Mihalovici (Paris) şi a sculptorului italian Gilioli, recoltate de Ionel Jianu.
Toţi trei l-au cunoscut, personal, pe Constantin Brâncuşi.
Acestor texte şi teme de conversaţie li se poate da crezare de autenticitate. Le-am însoţit cu scurte exegeze.
Temele sunt în număr de douăzeci şi patru.
1. Despre Principesa X
Brâncuşi a spus despre statuia sa atât de hulită şi de controversată următoarele:
"Forma exterioară nu este forma cea reală, ci esenţa lucrurilor. Pornind de la acest adevăr, îi este imposibil de a realiza ceva acelui care exprimă realul numai prin imitarea suprafeţii exterioare a lucrurilor". (Culese de I. Jianu).
Exegeză:
Magistrul Brâncuşi a furnizat pilda adevărată cu Măiastra, iar nu cu Principesa X. La Măiastra a redat esenţa zborului de pasăre. Principesa
