Trecere
La suflet eu soseam...
împăcat cu neîmpăcarea,
aproape viu, ţinînd în mînă
flacăra vîntului...
Soseam...
în timp ce sufletul
aştepta...
Soseam ca şi cum...
ca şi cum
aş mai avea de văzut.
Şi am trecut, cred,
mai departe,
pe lîngă sufletul meu...
Nu mai ştiu nimic
despre flacăra pe care o ţineam
în mînă.
Rugi fără putere
Priveam aproape pe întuneric
la ploaia udînd prin fereastră perdeaua
şi din umeda ţesătură au prins voci
să şoptească lunecînd printre falduri,
ca nişte voci tîrîndu-se prin şanţuri...
Şi se rugau parcă în rugi dureroase
să nu mai sufere în nespus, să nu mai fie
atîta durere amestecată fără cuvinte
printre cuvintele frînte, care nu
prindeau trup şi nici nu aveau destulă
putere să se întrupeze în cîte o vorbă,
atît de mare era durerea în care li se
pierdea puterea să spună ce este de spus.
Şirul de vorbe curgea întrerupt
prin umbrele lung, ca prin şanţuri
tîrîndu-se vorbele fără putere şi fără
să scoată un sunet mai clar, desluşit,
ci numai frînturi de cuvinte înfrînte
şi rupte de propria lor suferinţă...
Cum se tîrăsc fără putere cuvinte
prin şanţuri, neluminate şi oarbe,
rugîndu-se în rugi dureroase, pomenite de nimeni?
Noaptea lupului
Cînd lupul se opreşte
deodată, noaptea,
şi tace înţepenit
la marginea
uriaşei sale umbre,
cu laba din faţă
uşor ridicată şi moale -
atunci,
în ochii şi limba lui
forţe se mişcă
împinse din spate
de forţele nopţii
şi fac să se ridice
brusc, mici săgeţi
