Şi a fost Tîrgul de carte... Multe se pot spune despre el, şi bune, şi rele, dar peste toate pluteşte aceeaşi senzaţie care stagnează de ani buni: cartea şi cultura scrisă au, în continuare, o condiţie absolut precară în România, deşi toate guvernele şi toate partidele au declarat cultura o prioritate naţională şi au făcut risipă de vorbe mari în legătură cu acest subiect. Bineînţeles, e important că acest tîrg există, aşa încît putem privi cu bunăvoinţă expresia "sărbătoare a cărţii", rostită în legătură cu el. Numai că sărbătorile vin şi trec, iar tîrgul e în primul rînd o ocazie de a vinde/cumpăra cărţi: cititorii obţin cu această ocazie reduceri de preţ semnificative, editorii încasează în cîteva zile cît într-o lună. Avantaj reciproc. În rest, "sărbătoarea" e destul de tristă. Trec peste faptul că, deşi este un Tîrg Internaţional, prezenţele străine au fost extrem de puţine. Dar îi lipsesc acestui tîrg, pentru a fi cu adevărat o sărbătoare, "evenimentele conexe". Au lipsit - sau, mai bine zis, au fost foarte puţine şi slab mediatizate - întîlnirile cu scriitorii, dezbaterile cu public, conferinţele, adică tocmai acele evenimente care dau substanţă şi viaţă tîrgurilor de pe alte meridiane, accentuîndu-le profilul cultural. Şi în mediatizarea Tîrgului este loc pentru mai bine (şi am în vedere în primul rînd cotidienele centrale şi televiziunea, adică acele instituţii mass-media care, în principiu, au un impact mare asupra unui public mai larg). Ziarele au scris, desigur, despre ce s-a întîmplat la tîrg, dar n-am văzut, de pildă, vreun supliment special dedicat tîrgului (aşa cum fac cotidienele franceze, germane, italiene etc.). Telejurnalele au pus tîrgul pe unde au avut loc în sumar. Dar - iarăşi - n-am văzut vreun clip publicitar în favoarea Tîrgului sau a ideii de lectură în general, dat pe televiziunea publică şi plătit de Ministerul Informaţiei Publice