Oricîte surprize ne-a oferit istoria, şi tot se mai întîmplă lucruri care ne lasă, cum se spune, visători. Despre dificultăţile cu care se confruntă ziarul L'Humanité, cei familiarizaţi cu treburile presei erau la curent de mai multă vreme. Ziarul a acumulat în ultimii ani pierderi considerabile, la care se adaugă sume foarte mari datorate tipografiei şi diverselor organisme sociale. Vînzările n-au reuşit să mai atingă pragul de 45.000 de exemplare, prag reprezentînd o condiţie minimală pentru o eventuală redresare. Aflat în cădere liberă, Partidul Comunist Francez nu mai are nici el cum să-şi finanţeze vechiul şi fidelul "organ". Actuala echipă de conducere a ziarului a pus la punct un plan de severe economii, incluzînd şi "disponibilizarea" a mai bine de un sfert dintre salariaţi. Paralel, s-a lansat o subscripţie publică (sub lozinca "Pour que vive L'Humanité!"), vizaţi fiind în primul rînd cititorii vechi ai cotidianului comunist. Mai există şi o, foarte activă în ultimul timp, Asociaţie a prietenilor ziarului L'Humanité , prezidată de scriitoarea Edmonde Charles-Roux, văduva unui marcant om politic socialist, Gaston Deferre. Pînă aici, nimic deosebit. Ce poate fi mai firesc decît ca o publicaţie să încerce să se salveze făcînd apel la solidaritatea unui public pe care consideră că l-a reprezentat, cu cinste, de aproape un secol. Surpriza vine din altă parte. În sprijinul ziarului au sărit doi dintre cei mai emblematici reprezentanţi ai capitalismului monopolist şi ai societăţii ultra-liberale. Este vorba de postul de televiziune privat TF1, aparţinînd marelui concern Bouygues (construcţii, hoteluri etc.) şi de Hachette, filială a grupului Lagardère (şi el cu nenumărate ramificaţii în industrie, bănci, audiovizual etc.). TF1 şi Hachette vor injecta o primă transfuzie de 16 milioane de franci, după care se vor constitui într-o societate numită "Humanité Inv