"The site should be on an eminence conspicuous

enough for men to look up and see goodness

enthroned and strong enough to command the

adjacent quarters of the city ."

Aristotel, Politica, I33 Ia 28-30, trad. Barker

"The place should be such as to have epiphaneia

so as to see goodness fulfilled and strengthened, so

that the regions of the city might come to be ."

Aristotel, Politica , I33 Ia 28-30,

trad. I. Kagis McEwan1

Citatul din Aristotel în traducerea Barker, ales drept cel dintîi motto pentru această secţiune a textului, a fost interpretat de Irad Malkin ca fiind o dovadă a faptului că în Antichitate, aşa precum va îndemna şi Alberti aproape un mileniu mai tîrziu, alegerea unui sit pentru construcţie (în speţă, a unui templu) se făcea pe baza caracteristicilor sale deosebite (aici, preeminenţa), care îl recomandau ca fiind un loc ales. Dimpotrivă, comentariul şi traducerea fragmentului aristotelic făcute de Kagis McEwan (al doilea motto) insistă nu pe atribute spaţiale speciale ale locului (suprafeţei) unde are loc epifania, ci pe prezenţa zeului ca fiind motivul alegerii respectivului loc pentru construcţie. Cele două interpretări vin dinspre două tradiţii ştiinţifice diferite. Primul autor este arheolog şi, folosindu-se de traduceri existente ale textelor greceşti ca fiind date, îşi construieşte argumentul bazîndu-se pe corectitudinea acestora. Autorul al doilea vine dinspre filologie clasică şi chestionează fiecare sens al termenului original; deci, schimbînd traducerea, oferă interpretări noi ale chiar textului în cauză. Ceea ce ne interesează aici este că fiecare dintre cele două interpretări răspunde la întrebarea: "cum este ales sau găsit spaţiul sacru?", sugerînd existenţa a două clase diferite de teritoriu natural pe care îşi găseşte aşezare spaţiul sacru: 1) cel vizibil diferit în datele sale