De aproape două decenii sînt utilizator al maşinii Dacia, fără să ştiu cum funcţionează motorul. Pricep, ce-i drept, anumite lucruri minimale, bunăoară faptul că "jiglorul" se înfundă şi trebuie suflat, că atunci cînd bujiile "se ancrasează", adică se umplu de ulei, nu este bine, că acest fapt se corelează sistemic cu fumul pe care îl scoate Dacia pe ţeava de eşapament, că aceste două simptome ne arată nouă că avem de-a face cu ceva grav, că adică ar trebui verificate (schimbate?) "semeringurile", "alezate pistoanele", sau (şi mai rău!) schimbat set motorul şi instalat unul din acela pe nume Borgo, dacă vrei să te ţină căruţa. În urmă cu trei ani şi jumătate, din lipsă de bani şi (poate că) de imaginaţie, am cumpărat, în locul autoturismului celui vechi, unul nou de aceeaşi stirpe. Cei care fac ca mine, ca mine să păţească! La nici o mie de kilometri de căsnicie rezervorul, dragi concetăţeni rutierişti posesori ai maşinii autohtone cu numele străbun al patriei, mi s-a turtit în felul unei pungi din acelea de hîrtie pentru friş-cocoşi sau pentru bomboane agricole din care ai scos aerul. La Dacia Service am aflat secretul turtirii: la buşonul pe unde alimentăm noi benzina de la Petrom exista lipsă la inventar ceva, un orificiu, o găurike necesară pe unde vine aerul din atmosferă. Buun! Prin urmare, motorul sorbind el combustibilul necesar a creat vid, acesta, în loc să producă, pe cale logică, oprirea motorului, a produs turtirea rezervorului. Na, spuneţi dacă aţi mai auzit asemenea ciudăţenie! Explicaţia rezidă, ca să vorbesc în felul analiştilor economici, în performanţa scăzută a industriei naţionale: adică aceasta, industria naţională, datorită acestei performanţe scăzute, a făcut tabla rezervorului atîtica de nevolnică încît, asemenea pungii aceleia de hîrtie cu friş-cocoşi sau cu bomboane agricole, a cedat. S-a boţit, dragi utilizatori! Acu eu mă gîndesc s