Ediţia de anul acesta a Tîrgului de carte Bookarest a avut, se pare, o afluenţă de vizitatori care a depăşit cu mult numărul de vizitatori ai anilor trecuţi. Sîmbătă, de exemplu, coada de la bilete, destul de groasă, ajungea pînă în Bulevardul Republicii (iar oamenii stăteau la o astfel de coadă, timp de o oră sau chiar mai mult, doar ca să intre la tîrg). O dată ajunşi înăuntru, însă, urmau să realizeze că înghesuiala de la intrare era doar începutul: era atît de multă lume, încît aproape că nu te mai puteai strecura pe culoarele dintre standuri. Nu mai vorbesc de cît de irespirabilă era atmosfera. Cu toate acestea, vizitatorii nu se lăsau descurajaţi şi continuau să-şi croiască drum printre semenii lor, să aştepte pînă să ajungă în faţa standurilor editurilor mai importante, să stea la rînd să răsfoiască o carte şi, în cele din urmă, să cumpere. Din nefericire, însă, tîrgul de anul acesta nu a fost pe măsura interesului publicului. Oferta de carte a fost mai mică decît în anii precedenţi (iar cărţile erau scumpe, din ce în ce mai scumpe; preţul mediu al cărţilor a ajuns cam la 150.000 de lei, dar existau şi volume de 3-4-5 sute de mii - şi nu erau albume de artă sau dicţionare), organizatorii au fost mai reţinuţi în a organiza evenimente (anul acesta nu a mai existat, ca anii trecuţi, o ţară invitată special, astfel încît, cu cîteva firave participări

ale unor institute culturale străine, tîrgul aproape că nu şi-a mai meritat titulatura de "internaţional"), editurile nu au mai fost interesate să facă ceva mai mult decît banalele lansări de carte. În plus, spre deosebire de anii trecuţi, nu a mai existat interesul nici pentru crearea unor standuri cu design personalizat. În afara unor încercări timide (cum au fost standurile Editurii Niculescu sau al Grupului Editorial All) şi al unei excepţii (standul unor edituri din Republica Moldova - Arc, Prut Inte