interviu cu Raluca MOIANU, moderatorul emisiunii "Iartă-mă"
De ce s-a ales această temă a emisiunii? Sînt românii mai iertători? S-a brodat pe un specific naţional? Cred doar că avem un spirit latin, pe asta s-au bizuit realizatorii. Ne place să ne uităm un pic în casa vecinului. Toate poveştile astea, un soi de telenovelă, au ceva; în telenovelă e un scenariu cu happy-end, aici este realitatea, povestea este adevărată, mai mult, cazurile nu se mai fac dacă oamenii află unii de alţii, fiindcă s-ar pierde din rigoarea emisiunii. Cum ţi s-a cerut să fii în emisiune? Eu sînt mai sobră, trebuia să fiu confidenta, pot să te ascult, nu să-ţi dau sfaturi. Sînt o prietenă la care vii şi povesteşti tot ce simţi. Mai e ceva, se căuta o persoană deschisă, caldă, prietenoasă, asta ştiu bine că sînt. Ceea am învăţat la "Iartă-mă" a fost să-i las pe ei să-şi spună povestea. Spectatorii mă văd mai reţinută, nu cred că-i interesează comentariile mele. Există ideea de a nu emite judecăţi de valoare, idee inoculată şi mie. Omul respectiv ştie mai bine, doar de asta a venit, să-şi pună cenuşă în cap. Tonul tău e de compasiune? E al unei persoane care te ascultă şi încearcă să te înţeleagă. E normal să spun "de ce aţi făcut asta?" cînd aud că-mi spune cineva "mi-am bătut soţia zece ani", dar nu să-l condamn. Cum a fost baia aceasta de contacte directe cu oamenii simpli? Primul interviu din viaţă l-am făcut cu Cousteau, fiindcă ştiam franceza. Nu am prea făcut interviuri cu oameni simpli, dar este o experienţă extraordinară. Nu trebuie să crezi că toţi oamenii sînt ca tine, sîntem de tot felul. Îi cunoşti înainte de emisiune? Înainte de emisiune le citesc poveştile. De obicei, luni noaptea, cînd ajung acasă. Fişele eroilor sînt scurte. Scrise cu stiluri diferite de către colegii mei. Prefer să nu văd personajele înaintea emisiei. Cei mai mulţi au senzaţia că au vorbit cu mine