Într-o dimineaţă frumoasă de mai, ca aceasta, nu ţi se pot întîmpla decît lucruri bune. Îmi beau cafeaua în curte, uitîndu-mă încrezător la cer şi plec în lume, la rostul meu. Într-o dimineaţă frumoasă ca aceasta, traficul este mai puţin insuportabil. Mîrlănia pe patru roţi e la locul ei, materială ca o pîclă prin care nu poţi trece fără să te mînjeşti. Spiritul competitiv se manifestă energic prin încercări furioase de a o lua înaintea celuilalt, oricare ar fi acesta şi oriunde s-ar afla el. La un stop, o maşină grăbită mă depăşeşte din dreapta şi îmi rade aripa din faţă. Nervos, şoferul îmi arată un deget în manieră americană şi ţîşneşte mai departe, pe roşu. La facultate mă aşteaptă o mulţime furioasă de studenţi. Unii refuză, ostentativ, să răspundă la bună ziua. Sînt supăraţi că i-am picat. Încerc să le explic că "decadenţă" şi "scadenţă" nu sînt acelaşi lucru, iar sociologia nu este o "revoluţie industrială". Sînt de acord, dar nu văd care e problema. Încercarea de a le explica diferenţa dintre limbajul de pe stradă şi cel ştiinţific se loveşte de o mirare sinceră: pur şi simplu le lipseşte ideea însăşi de concept. Mai supăraţi sînt însă cei din rîndul "elitelor" anului: ei au zece la profesori serioşi, care apar la televizor şi cinci sau şase la mine, care... La prînz, particip la un concurs pentru bursele Socrates. Nimeni nu vrea la Trieste, că "e prea pe graniţă, or noi vrem să mergem în Vest". Toţi declară că vor să meargă să citească într-o bibliotecă adevărată, ceea ce este mai mult decît îndreptăţit, dar la întrebarea perfidă a unui coleg se dovedeşte că nici unul nu a intrat în biblioteca facultăţii să vadă

ce se găseşte aici pe tema care îl interesează. Îi trecem pe toţi, ca să nu pierdem locurile. Traversez din nou traficul bucureştean şi ajung, cu întîrziere, la o consfătuire pentru organizarea unui congres naţional. Se împart conferinţe