În curînd, se va împlini un an de cînd Traian Băsescu a furnizat cea mai mare surpriză a alegerilor locale şi a cîştigat fotoliul de primar al Bucureştiului. Este o perioadă prea scurtă pentru a avea rezultate vizibile într-un oraş cu peste două milioane de locuitori. În acest moment, poţi să apreciezi realizările primarului sau să afirmi, la fel de îndreptăţit, că nu a făcut mare lucru, în funcţie de simpatia sau antipatia provocată de Băsescu. Sau de cîinii vagabonzi. Pe plan politic, însă, fostul marinar a înregistrat succes după succes. În primul rînd, a cîştigat Partidul Democrat. Apoi s-a menţinut permanent în primul rînd al spectacolului mediatic. A dat impresia că mişcă lucrurile creînd scandaluri în probleme sensibile ale oraşului. Şi nu în ultimul rînd, apare la acest moment ca principalul, şi singurul serios, adversar al supremaţiei politice a PDSR. Partidul. Cea mai spectaculoasă schimbare la vîrful politicii româneşti l-a propulsat în elita şefilor de partide. Succesul său s-a datorat logicii succesului electoral. El declara, contrariind pe mulţi, că politica se face pe voturi, aşa cum fotbalul se face pe goluri. Valeriu Stoica a venit la preşedinţia PNL cînd numai 15% din populaţie avea încredere în el. Surprinzător este că în februarie 2001, Petre Roman şi Valeriu Stoica aveau acelaşi procentaj de încredere. Pe unul partidul l-a ales preşedinte, pe celălalt l-a abandonat în favoarea lui Băsescu. Poate pentru că PNL nu avea nici o personalitate cu cota de încredere de 65%. Publicul. Un truism destul de nesuferit spune că oamenii votează imaginea. Imaginea primarului Băsescu este dominată de scandalurile publice legate de tarabe şi cîini comunitari. Aceste acţiuni vin după o exasperantă apatie a autorităţilor locale. Bucureştiul părea pînă acum un sat fără cîini. Dacă Băsescu a promis că va fi un oraş fără cîini, majoritatea populaţiei aplaudă in