Din manifestările derulate în cadrul Festivalului internaţional de dans BucurESTi.VEST, recent încheiat, am reuşit să văd numai patru spectacole: cel al artistului elveţian Foowa d'Imobilité, Karma Mixtura al trupei ungare Dream Team Theatre, Ring al companiei Felix Ruckert din Germania şi Proud to be here în coregrafia Katharinei Vogel (Elveţia). Aceste patru spectacole mi-au dat măsura calităţii festivalului şi m-au făcut să regret profund faptul că le-am ratat pe celelalte. Am să evit, în cele ce urmează, să vorbesc, referindu-mă la spectacole, despre "descoperirea corpului", "a mişcării", despre "relaţia dintre individ şi propria corporalitate", despre "arhitecturi sau volume gestuale" şi alte lucruri de genul acesta care fac deliciile comentatorilor dansului contemporan. Aceste mostre de comentariu - care sînt, desigur, rodul unor observaţii foarte fine şi pertinente - sînt valabile pentru mai toate spectacolele de dans de astăzi. De aceea, le voi considera subînţelese şi pentru cele patru spectacole la care mă refer. Iar comentariul meu va fi unul bazal, fără mari pretenţii, şi oricum al unui ne-specialist în ale coregrafiei. Al unui simplu spectator. Spectacolul lui Foowa d'Imobilité s-a bazat pe deconstruirea şi pe luarea în răspăr a diferitelor tipuri de discurs. Proiecţii video, voce, mişcare - toate mijloacele contribuiau la conturarea unei poziţii critice şi ironice faţă de societatea de consum, cu al său discurs publicitar, faţă de ideile de globalizare sau de corectitudine politică şi, în cele din urmă, faţă de dansul însuşi - dansul clasic, în primul rînd, dar şi cel contemporan. Textele publicitare erau împinse pînă la absurd şi ridicol, persoanele cu handicap erau "jucate" mai puţin reverenţios (ele însele, pe de altă parte, fiind puse să înjure), fraze ale dansului erau performate "normal", pentru ca apoi să fie reluate şi descompuse cadru cu