Există meserii pe cale de dispariţie (cum ar fi, de pildă, cea de lustragiu), meserii în plină evoluţie (de la grafician, la webdesigner), meserii noi, apărute ad-hoc, în funcţie de cerinţele societăţii (de exemplu, cea de alpinist utilitar) sau există pur şi simplu job-uri ocazionale, prilejuri de a cîştiga bani. A fi un anonim care trece printr-un cadru de film sau a face parte din publicul unui show de televiziune sînt situaţii cărora le putem face faţă oricare dintre noi, indiferent de meserie, vîrstă sau statut social. Aceste scurte "apariţii" publice sînt plătite şi denumite, sub un termen generic, "figuraţie". Totuşi, s-ar putea realiza un portret-robot al "figurantului" ideal? Sau s-ar putea transforma o simplă curiozitate de moment, aceea de a juca un "rol", într-o meserie?

"Linişte! Se Ţlmează

în priză directă!" Cu toţii ne-am dorit, cel puţin o dată în viaţă, să vedem cum se "naşte" un film sau, mai mult, să participăm direct sau indirect la realizarea lui. Fiecare om de pe stradă poartă după sine, aproape inconştient, o multitudine de scenarii, toate posibile filme. Stînd de vorbă cu locuitorii oraşului Buftea, adică cei care au avut norocul să trăiască în apropierea studiourilor, aflăm că marea lor majoritate se pot lăuda cu cîte un mic rol, într-una dintre producţiile cinematografice româneşti. "Aveau nevoie de mulţi soldaţi pentru Mircea. Scenele de luptă le filmau cascadorii, da' lor le trebuia ditamai armata", povesteşte nea Gigi, de meserie electrician. "Io stăteam la o bere cu nişte amici, la o cîrciumă chiar vis-ŕ-vis de studiouri. Au venit unii din echipa de filmare şi ne-au întrebat dacă nu vrem să apărem în film. La început n-am vrut, dar ne-au spus că e vorba şi de nişte bani. Pînă la urmă, ne-am dus... ne-au îmbrăcat în haine de oşteni de pe vremea aia şi, practic, n-am avut nimic de făcut decît să stăm într-o mulţime şi să