N-au fost puţine ziarele, desigur naţionale şi, inevitabil, centrale în care s-au publicat marţi, 19 iunie, relatări sau măcar informaţii despre cea dintîi probă a examenului de capacitate din acest an, proba de limba română. Nimic neobişnuit, pînă aici, interesul pentru un eveniment de această natură este ori poate fi o mărturie de fidelitate a presei faţă de viaţa cotidiană, pentru mulţi "mai adevărată" decît cea politică, de exemplu. Nimic neobişnuit dacă, de fiecare dată cînd au fost prezentate subiectele, nu s-ar fi scris aşa: În prima parte a subiectelor, elevilor li s-a cerut să răspundă unor întrebări legate de un text dat din romanul Pe drumuri de munte de Calistrat Hogaş. Cum vor fi fost aceste întrebări - "legate de un text dat" - grele, complicate, uşoare, accesibile, confuze, nu reiese din relatări; iar cum şi ce vor fi răspuns elevii întrebărilor "legate de un text dat" este sarcina profesorilor să judece, desigur. Uimitor este însă că nicăieri nu s-a remarcat (sau, poate, nu am citit eu să se fi remarcat) această evidenţă: că Pe drumuri de munte de Calistrat Hogaş nu este un roman! Este un jurnal de călătorie, de un tip mai special, este drept, dar nicidecum un roman... Să fi fost, la originea acestei enormităţi, chiar formularea existentă în subiectele pregătite de Ministerul Educaţiei Naţionale? Să fi spus aşa, romanul Pe drumuri de munte de Calistrat Hogaş, preşedintele Comisiei Naţionale de Capacitate, în declaraţia făcută presei? Să fi fost redactată aiurea ştirea agenţiei Mediafax (unde figurează, bineînţeles!, fraza despre întrebările legate de un text dat din romanul Pe drumuri de munte de Calistrat Hogaş) şi să fi fost preluată de acolo, orbeşte, de ziare? De toate ziarele, însă. Nu de unul singur sau, hai, două: de toate. Încît, involuntar, aceste relatări despre examenul de capacitate s-au prefăcut, chiar ele, într-o probă de cap