Ilustrate din Tara Oasului- "Formula As" pe teren -Boace si tapurituri Urmasi ai dacilor liberi, osenii au si astazi o fire rebela si voluntara, greu de patruns pentru un orasean. Ceea ce te intriga la ei cel mai mult este trufia si cerbicia de a face in viata doar ceea ce vor. Libertate neconstrans...

Ilustrate din Tara Oasului- "Formula As" pe teren -Boace si tapurituri Urmasi ai dacilor liberi, osenii au si astazi o fire rebela si voluntara, greu de patruns pentru un orasean. Ceea ce te intriga la ei cel mai mult este trufia si cerbicia de a face in viata doar ceea ce vor. Libertate neconstransa de reguli. Doar in sanul comunitatilor, normele de convietuire sunt foarte stricte, cel care nu se supune fiind imediat si fara prea multa vorba exclus (cum era pedepsita, de pilda, pana cu putina vreme in urma, indrazneala de a te casatori cu cineva din alt sat). Mandria de a apartine unui anume loc se vadeste intr-un detaliu de costum, accent de vorbire, obicei de nunta si de inmormantari. La 4-5 kilometri distanta, fiecare sat are "felul" lui de a fi, care nu poate fi confundat.

Aprigi si irascibili, nedespartiti (pana in urma cu doua decenii) de palinca si de cutit, osenii se cunosc si se respecta intre ei, dar sar degraba la a-si face singuri dreptate, atunci cand considera ca e cazul.

Numele lor de familie, scurte, cu rezonante dacice, precrestine - Man, Big, Hui, Stent -, le confirma statornicia in vechea Tara a Oasului. La fel de veche este si muzica lor, saltareata si aspra, insotita de tapurituri. Tapuresc si barbatii, si femeile, si copiii, umpland vazduhul de tipetele acelea salbatice si subtiri, mai inalte cu doua octave decat glasul obisnuit. Nu exista sarbatoare, nu exista petrecere sau nunta in Tara Oasului, la care tapuriturile sa lipseasa. Cu ele incepe orice melodie si orice joc. Strigarea aceea salbatica, neomeneasca, menita sa spa