Povestea pisicii Miti. In 1990, cand aveam 10 ani, ne-am mutat intr-un bloc ale carui scari dadeau intr-o curte interioara destul de linistita. Pe vremea aceea, oamenii inca nu-si luasera atat de multe masini. in scurt timp, am observat ca, de cate ori veneam de la scoala, eram insotita, pana sus la...

Povestea pisicii Miti

In 1990, cand aveam 10 ani, ne-am mutat intr-un bloc ale carui scari dadeau intr-o curte interioara destul de linistita. Pe vremea aceea, oamenii inca nu-si luasera atat de multe masini. in scurt timp, am observat ca, de cate ori veneam de la scoala, eram insotita, pana sus la etajul trei, de o pisica gri-tigrata care nu avea un ochi. Pisica se numea Miti si am aflat de la copii ca ochiul ii fusese scos de un baiat care locuia la o casa din apropierea blocului. Desi maltratata de un copil, Miti nu le purta pica si era foarte prietenoasa. Unde erau copiii, acolo era si ea. Participa la toate jocurile si era componenta nedespartita a oricarui grup care se forma jos, in curte. in plus, mieuna pe la toate usile, cerand mancare, iar la usa noastra avea deja permanent un pres si un castron, desi manca si pe la alte scari. Apoi, a inceput sa se ceara in casa, si mama i-a pus o bancuta cu un covoras in hol, dupa usa, unde sa se mai incalzeasca un pic, cand afara era ger. Dar Miti, nu; ea voia mai mult, si cand se deschidea usa la vreo camera, zdup! in varful patului, unde incepea sa se linga cu mult sarg. Mama ii spunea doar: "Nu-i voie, Miti!". Atunci Miti ridica coada in sus si, cu multa demnitate, se indrepta spre usa, ignorand cu dispret bancuta, si se cerea afara. Dupa nici un minut, iar mieuna sa intre, si toata scena se repeta de cateva ori. Noi nu avusesem niciodata pisica si mama nu concepea ca Miti sa urce in pat. Acum, cand Miti nu mai este, si de aproape sapte ani o avem pe una din fiicele ei, Musette, ea are voie orice,