Serban Foarta sint doi: unul a scris Mica tiganiada, pe care o stie toata lumea:

Trec tigani pe drum

Drumu-i plin de fum

Fumu-i plin de scrum

Jacardea.

Al doilea ar fi un poet elitist, care a scris Nubillusio, in latina, pentru un pumn de rafinati:

Nam hoc est vagulum

Aurum pluvium

Noctis exuvium

Coeli coagulum…

Celor doi li s-a adaugat un al treilea, pictor. Cum primii doi, cind trebuie sa scrie in proza, o ritmeaza, vom face si noi, la fel, simetric, in cronica de fata, despre pictor.

Pe el il preocupa doar casa: interioare (burghez-austriece ori rustice) ori curti (interioare si ele, cu macadam pe jos). Citeva portrete de fotolii, stind in casa, si citeva de banci, afara-n parc. Apoi exterioare de case: caldarimul

(mai bine zis, structura-i quadrilatera) urca, reflectat, in deletera tigla a zidului. Asa cum dau zidarii cu mistria, sa tencuiasca ziduri, ori femeile, cu suliman, pe fete, la fel si pictorul ia pozele alb-negre, prozaice, si le cosmetizeaza, cu mata guasa uneori, sau si cu fard, spre a lasa vederii (calofil) rasterul de dedesubt. Sint uneori contraste pure, intre albastru Purkinje ultramarin si galben 216. (O magulire a retinei, nu mai mult.) Mai sint si foarte subtile pastelari de crem, ce amintesc de Klee. Intuitive-s si culori, si subiecte; nu fac pasajul spre simbolic, ci procura tihna, si epidermica seninatate: caci ce e mai temeinic decit casa?

Atita ar fi fost de-ajuns sa fie suficient. Nu pentru subsemnatul: H.G. Wells (pronunta Hasgé), Puskin, Lorca, Hoffman au desenat si ei. Si Edward Lear, si Maiakovski, Arghezi, ba si Topirceanu, Kipling (Rudyard), Merimée, Thomas Mann si Faulkner, Buzatti, Tolstoi, si Rimbaud – precum imi sufla Antologia inocentei, cea scrisa de Iordan Chimet.

Serban Foarta sint doi: unul a scris Mica tiganiada, pe care o sti