Editura Polirom a lansat de curind o colectie de studii feministe, prin publicarea a doua volume de gen. Cum vedeti dumneavoastra, din perspectiva coordonatoarei, initiativa editurii de a institui o colectie speciala? Care ar fi importanta ei in spatiul editorial romanesc?

Polirom si-a asumat faptul de a fi o editura de avangarda, chiar si atunci cind publica lucrari de mult intrate in bibliografia de fond a unui domeniu. Colectia „Studii de gen“ este o noutate in oferta editoriala romaneasca, o „noutate“ care vine insa dupa 40 de ani de contact cu Occidentul.

Intrarea studiilor de gen in activitatea editoriala romaneasca de dupa ’90 este mai veche. Primele aparitii s-au petrecut in 1994 la Editura Sansa (o antologie de filozofie feminista) si la Editura Mitropoliei Banatului (prima lucrare de teologie feminista ortodoxa romaneasca). O politica editoriala asemanatoare a avut-o si Editura Alternative, in 1995. Nici una insa nu si-a asumat pina acum ideea unei colectii veritabile si deschise. Silviu Lupescu, directorul general al Poliromului, face parte (ca si Bogdan Lefter, de altfel), din categoria acelora care se bucura de faptul ca ceea ce eu as numi constiinta de sine culturala si politica a femeilor (feminismul) are relevanta epistemica, etica, educativa si sint dispusi sa o promoveze public. Ambii sint exemple de deschidere, curiozitate intelectuala, simpatie comprehensiva si de fair-play de gen in sfera culturii scrise. Si nu este putin lucru intr-o lume in care suficienta misogina si „ignoranta aroganta“ antifeminista sint la ele acasa.

Intorcindu-ma acum strict la Polirom (paranteza anterioara se datoreaza faptului ca numai din ipocrizie nu am recunoaste cit depind politicile editoriale, ca si multe altele, de personajele-cheie), ea isi propune o relatie de cursa lunga cu „Studiile de gen“. Primele doua aparitii sint traduceri de filo