In 1967, primul colocviu international Brancusi reunea la Bucuresti celebritati ale istoriei de arta europene, alaturi de artisti, critici de arta, arhitecti, straini sau romani, care-l cunoscusera pe Brancusi. A fost primul moment important dupa moartea lui Brancusi cind reflectia asupra artei sale intrunea marturii revelatoare si opinii avizate asupra locului sculptorului roman in arta secolului XX. Era faza de pionierat a cercetarii operei lui. La vremea aceea, cartile despre Brancusi se numarau pe degete si, daca atelierul sau era deja reconstituit la Musee d’art moderne de la Ville de Paris, nici un mare muzeu din lume nu-i consacrase inca o expozitie cuprinzatoare. Astazi bibliografia brancusiana a crescut considerabil. In 1995, a avut loc la Paris si Philadelphia o mare retrospectiva, insotita de un catalog masiv semnat de unii dintre cei mai cunoscuti specialisti in Brancusi, iar atelierul sau, mult mai bine integrat acum in Muzeul de arta moderna de la Centrul Georges Pompidou, a fost redeschis si are un program coerent de studiere a operei brancusiene.

Colocviul international Brancusi la apogeu. Noi perspective, care a avut loc la Bucuresti in 18-19 mai, organizat de Academia Romana, Ministerul Culturii, Comitetul Unesco pentru Dezvoltare Culturala si Institutul de istoria artei „G. Oprescu“, a avut in vedere nu numai sarbatorirea a o suta douazeci si cinci de ani de la nasterea artistului, ci, mai ales, stimularea reflectiei asupra sculpturii brancusiene in urma importantelor evenimente recente – expozitiile mentionate si redeschiderea atelierului – care n-au facut decit sa ii confirme artistului roman statura universala. Colocviul bucurestean a fost un prilej de intilnire a unor cercetatori din generatii diferite si cu perspective diferite. Conservatori de muzee, universitari si cercetatori au putut sa-si impartaseasca si sa-si confrunte punc