Ar vedea citeva proiecte interesante in domeniul protectiei copilului, dar si functionari gen Ioan Serbina care cred ca are Europa ceva cu "noi" In ultima perioada, Romania si copiii ei institutionalizati au fost capul de afis al stirilor care abordau problemele integrarii europene. Raportorul Parlamentului European, baroneasa Emma Nicholson, a facut recent afirmatii incendiare prin care critica in special sistemul de institutii de ocrotire din tara. "Nu se face destul", este concluzia baronesei. Autoritatile romanesti s-au repezit sa contracareze atacul dur. "Este vorba numai de parerile personale ale Emmei Nicholson", a afirmat premierul Nastase. "Nu se pot creste in familie mai multi copii cu salarii de 100 de dolari", a precizat si presedintele Iliescu. In ciuda criticilor, cu sabia integrarii in Uniunea Europeana deasupra capului, in domeniul protectiei copilului s-au facut totusi multe in ultima perioada. Nu destule, dar suficient ca noile generatii de orfani sa aiba mai multa mincare, educatie mai buna si posibilitati mai multe de integrare sociala. Anul acesta, Autoritatea Nationala pentru Protectia Copilului si Adoptiei a primit un buget de trei ori mai mare decit anul trecut. Cu toate acestea, in peisajul protectiei copilului, Iasul are oarecum o pozitie ingrata. Natalitatea mare si saracia familiilor duc la concluzia ca se bate pasul pe loc. De mai bine de jumatate de an, numarul copiilor din institutiile de stat (5100) nu a scazut. "Sintem o zona saraca si permanent vin in institutii copii", explica Ioan Serbina, secretarul Consiliului Judetean. Cu ceva timp in urma, suparat de "anatemele" aruncate de raportorul european, Ioan Serbina a spus ca: "Nu inteleg de ce se sta atit cu lupa pe noi, de parca noi am fi marea problema a Europei". Totusi, problemele sistemului romanesc, care a dus intotdeauna lipsa de bani, nu pot fi trecute cu vederea. Numarul de ad