Iolanda MALAMEN

Felipe si Margherita

Editura Crater, Bucuresti, 2000, 96 p., f.p.

Alina BODNARU

Romancierul din Luz

Editura Marineasa, Timisoara, 2000, 80 p., f.p.

Sintagma din titlul articolului meu este imprumutata dintr-o carte. Desi acolo denumea starea dominanta a unor indivizi dedati intrutotul inventiei, cind personaje, cind autori, ea se potriveste perfect, drept caracterizare generica, celor doua volume luate aici in discutie si deloc intimplator alaturate. „Jocuri“ in sens superior, ca in Castalia lui Hesse, inteligent-narcisiace, aceste doua microromane sint semnate de doua scriitoare de clasa: (altminteri) poeta Iolanda Malamen si tinara Alina Bodnaru, aflata, se pare, prin aceasta carte, la un invidiabil debut. „Rasfaturi ale mintii“ si pentru autoare si pentru cititor (sau, mai degraba, pentru cititoare?), racordurile dintre ele, rafinatele lor relate si asemanari constau in tentatia de a transpune indicibilul unor continuturi interioare in pagini intr-atit de aerate, ca se pot dispensa cu gratie de orice dimensiune etica. Morala somnoleaza fericit in aceste doua carti hranite din vag si inefabil, complacindu-se intr-o gratuitate senina si generind un paienjenis aproape oniric de chipuri, situatii si perceptii din care transpare, discret, adoratia pentru carte si poveste.

Demonstratia de libertate si arta in care ele se intilnesc rezida intr-un fond sublimat parodic si polemic la adresa oricaror intentii narative si auctoriale, la adresa instrumentalizarii orgolioase a personajelor si a oricarei – intotdeauna tiranice – idei de claritate sau caracter inteligibil al tipologiilor. Amindoua par scrise spre a lasa in urma doar o usoara, inexplicabila nostalgie – un efect virtuoz regizat –, iar autoarele par sa fi asimilat temeinic lectia lui Josef Knecht, cel care, traducind din Albertus Secundu