Iunie. Lumină

Acum începutul iernii de iunie.

Lumina salcîmului fals

şi cum se apleacă murmurînd

lîngă mai vechi rînduieli.

Aşa vrea hazardul. Şi gena

cum latră şvăbeşte

din odaia de alături. Pe fereastra deschisă

aerul alb liniştit

Unitate de septembrie

Acoperişe înclinate

de parcă ceea ce vrem să spunem

ar fi într-un cod militar. Un sunet

deasupra dominator. Tresărirea

acelor plăcuţe neîncărcate suficient

Gheaţa

obiectelor şi a

dictaturilor. Un uragan subiectal

undeva foarte

aproape de creier

Normă de octombrie

Zgîriate în carne aceste apocrife s-au

vindecat.

Rana a crescut. Odată cu ea

pîrjolul şi binecuvîntarea. Pofta

de tot mai multă şi încă odată

viaţă

Unde în tîmple vremea

se fărîmă. Şi timpii îşi uită de sine. Norii

se dizolvă în nisip copaci scheletici

de-a curmezişul ţiglelor plate

încremeniţi pe cerul

stins şi veşted

Note. Noapte de noiembrie

Înfuriat să traduci ţara moartă demult.

În pupile ceva ca un freamăt alb.

Spui că ai fi avut. Că ai fi auzit.

O împuşcătură. Atît de luminoasă. Şi-apoi

nimic.

În firele nisipului pe plaje scrîşnetul

caselor înalte

şoapta betonului.

Desculţe s-au scurs toate drumurile.

Direcţia a fost.

Direcţia, ai mai rîs,

se răpeşte pe sine în gheaţa eternă.

Veşted de decembrie

Înainte ca zilele să plece

vîntul priveşte înăuntru

rezultatele trimestrului sînt calculate

riguros

pe an şi în nişe reci

se stă ghemuit în tihnă.

Ca din romane

luminează

fraze ne