În intervalul ultimelor săptămîni, în presa germană au apărut mai multe articole despre scriitorii români sau originari din România. �Neue Zurcher Zeitung� şi foarte recent �Die Welt� consacrau Hertei Müller un amplu spaţiu editorial. La fel, lui Eginald Schlattner, preotul luteran din comuna Roşia, autorul a două romane de referinţă (plasate, de altfel, fiecare, în lista succeselor de librărie): Cocoşul cu capul tăiat apărut la Editura Zsolnay din Viena în 1998 şi - lansat în februarie curent în librării - cel de-al doilea, intitulat Rote Handschuhe (Fripta), recenzat în mai toate ziarele supraregionale germane şi în elveţianul NZZ, deja citat. Dar mesajele ambalate literar sosite în Apus dintr-un spaţiu european din care şi România a făcut şi continuă să facă parte, nu se opresc aici. Scriitorul Gregor von Rezzori, născut la Cernăuţi în Bucovina, decedat în urmă cu trei ani, reapare pe piaţa germană de carte în această primăvară cu o mare surpriză: un roman inedit, neterminat, intitulat Cain. Ultimul manuscris editat la BertelsmannVerlag din München.

Cîteva cuvinte, mai întîi, despre receptarea Hertei Müller, al cărei chip apare reprodus fotografic şi în cuprinsul unui articol intitulat Flori suspecte apărut în cotidianul �Die Welt�. Semnat de Gernot Wolfram, textul este de fapt consemnarea unei întîlniri a ziaristului german cu autoarea originară din România care este mereu întrebată cînd va scrie şi ceva despre prezent, despre viaţa ei în Germania. De notat că �Neue Zürcher Zeitung� îi oferise anterior Hertei Müller ocazia de a publica un subtil eseu despre puterea şi neputinţa cuvintelor, a limbajului. În textul acestuia reveneau unele trimiteri la trecutul autoarei, la copilăria şi adolescenţa ei, la primii ani ai tinereţii petrecuţi în România comunistă. Caracterul constant cu care imaginile trecutului revin în proza scriitoarei pare suscep