Există oare vreo altă ţară în care ziua naţională să fi fost aleasă după data morţii celui mai mare poet al ei? Din acest punct de vedere, Portugalia rămîne unică. Zilele naţionale obişnuite marchează comemorarea unei lupte de eliberare, a unei revoluţii, a unei urcări pe tron - în general a unei răsturnări istorice spectaculoase. Portugalia se izolează între toate ţările lumii deoarece, de ziua naţională, portughezii îşi fac o mea culpa repetată la infinit: la 10 iunie 1580, murea în mizerie Luís de Camőes, poetul naţional. În fiecare an, de Ziua naţională, Portugalia încearcă tardiv să-şi răscumpere vina, dacă vina faţă de Camőes mai poate fi în vreun fel răscumpărată... Oricum, la 10 iunie nu se omagiază istoria în acţiune, ci Spiritul.
Ciudata şi emoţionanta manieră de a sărbători cea mai importantă zi a anului dobîndeşte, în cazul lui Camőes, valenţe nebănuite. Cel mai mare poet portughez reprezintă un caz insolit. Nu ştim aproape nimic exact despre el: nu ştim cînd s-a născut, nu ştim unde a studiat, nu ştim ce cărţi a citit, nu ştim pe cine a iubit, nu ştim cine i-a fost prieten şi cine duşman , nu prea ştim ce a făcut în cei douăzeci şi trei de ani ai exilului în Asia. Nu ştim unde i se odihnesc oasele, deoarece impozantul mormînt din Catedrala Jerónimos e mai degrabă un cenotaf. Viaţa lui Camőes e făcută din umbre, din legende, din mister şi din relatări ale unor terţe persoane (lipsite, în general, de fiabilitate). Nu posedăm nici un manuscris olograf al poetului. Cantitatea de necunoscut ce intră în personalitatea camoniană ocupă aproape totul.
Cunoaştem în detaliu, an de an, biografiile a zeci de contemporani ai lui Camőes, contemporani insignifianţi sau a căror operă e departe de a putea fi comparată cu cea a genialului poet. Despre Camőes - aproape nimica. De ce? În primul rînd, pentru că a fost un om de o discreţie mal
