Superbe lucruri moarte

Prin Bruges la morte, carte de 100 de pagini publicată în 1892 de belgianul Georges Rodenbach, romanul simbolist cunoaşte primul şi singurul său triumf. Tradusă rapid în 7 limbi, cartea atrăgea atenţia lui Mallarmé prin originalitate, devenind, curînd, celebră. Cu un an înainte, la apariţia volumului de poeme Le regne de silence, poetul Émile Verhaeren, prieten şi fost coleg de studii al lui Rodenbach, nota: �Este un evocator al esenţei peisajului flamand, pătrunzînd în sufletul lucrurilor, fără a fi descriptiv�. Cuvintele acestea se pot spune şi despre micul roman. Povestea de dragoste din Bruges, a doua moarte e împletită organic cu �credinţele şi clopotele� oraşului atotputernic, intenţia declarată a autorului fiind aceea de a-l provoca pe cititor să simtă �apăsarea grea a turnurilor ce-şi culcă umbra asupra textului�.

Femeia simbolistă are părul de culoarea chihlimbarului, coşmaresc de lung (pînă la nivelul genunchilor, se precizează undeva), şi ochii, prin desprindere de azuriul regulamentar romantic, �imense pete negre în cearcăne de sidef�. Ea este numai pe jumătate moartă, căci soţul ei adîncit, imediat după pierderea ei, în tristeţea-pereche a oraşului Bruges, îi descoperă pe străzile acestuia, după cinci ani, un alter ego în persoana tinerei actriţe Jane Scott.

Sensibilitatea halucinantă în imaginarea pasiunii lui Hugues Viane pentru soţia moartă (�trebuia ca pe suprafaţa limpede a oglinzilor să umbli uşor cu buretele şi cu cîrpa pentru a nu tulbura şi pentru a nu îneca obrazul ei dormind în fundul apelor de cristal�) contrastează strident cu detaliile morbide din prezentarea aceluiaşi doliu (păstrarea cozilor chihlimbarii ale moartei pe pian, sub un geam de cristal). O corespondenţă stranie se stabileşte între poezia hipersensibilă a marelui oraş melancolic şi spaima de viciu,