Purecul şi satul
Ieşi din Bucureşti? Dai nas în nas cu Genyal, butic şi Restaurant Buda. Cum mergi pe şoseaua spre Alexandria spre Sericu dai de Ursu - popas măcelăresc cu perechea sa Abator - popas măcelăresc cu oferta: Porci, pui de carne. Ehei, pe vremuri cînd ieşea bucureşteanul spre "Sericu" n-avea parte de aşa ceva. Se gîndea la ăi mai graşi pureci de pescuit. Îşi punea corturile de vineri şi pînă duminică şi lua în plămîni aer de Sericu bine condimentat cu aere de porci de la combinat. Combinatul, falimentat, purecul, dispărut. Poezia lui Marin Tistu "De-ai veni pe-aici odată ai vedea că am un sat
Ca un fagure de miere strîns din flori cu mult nesaţ
Lungi amurguri minunate pe-ale lui căsuţe cad
Aurind livezi şi lanuri ce-s întinse cît se văd." Din tradiţie se împleteşte coşul
"După ce-i cade frunza, se taie foarte frumos, din pămînt, o depozitez aicea, şi-ncepe să fiarbă. O pun pe sortimente: pari, şpirale, inelare mici, inelare de sus, şi-alea mititele, de se bagă la fîn. Astea albe, pentru export, se spală cu periile, de capătă o culoare galbenă, ca gălbenuşurile de ou, se împletesc şi se fac coşniţe. Trebuie şi forţă, şi plăcere." ne explică Mariana Berechet, specialistă, tehnologia împletiturilor de răchită. Totul se întîmplă în satul Sericu, comuna Blejeşti, judeţul Teleorman. Inclus în zonele defavorizate, satul beneficiază, acum, de un proiect al Fondului Român pentru Dezvoltare Socială (FRDS); proiectul constă în ceea ce finanţatorii numesc "activitate generatoare de venituri"; în cazul de faţă un atelier de împletituri din răchită. De ce tocmai producţia de coşuri? Pentru că, ne spune aceeaşi doamnă Berechet, "a fost tradiţie, de 15 ani, la CAP Blejeşti". Acolo a învăţat ea meserie şi poate, acum, să le înveţe pe cele cam opt ucenice, fete foarte tinere, în jur de 16 ani. Una dintre ele, o blondă subţirică, tot Mariana