Deşi părea că traversăm o perioadă liniştită, în care guvernul tocmai lămurea populaţia că, de fapt, nu a vrut să bage ziarişti la închisoare, sfîrşitul săptămînii trecute a adus o nouă dezbatere furtunoasă. Celebra de acum Emma Nicholson, baroană de Winterbourne, vrea să lase România în afara Europei din cauza copiilor instituţionalizaţi, cum li se spune acum. Premierul Năstase spune că evaluările oficialului european sînt nedrepte faţă de eforturile guvernului, iar preşedintele Iliescu o invită respectuos pe "doamna aceasta" să trăiască doar cu o sută de dolari pe lună, ca orice femeie româncă fostă mîncătoare de salam cu soia. Redescoperind vocabularul pierdut al anului 1990, jurnaliştii au început să se răstească la baroană. Adică la baroneasă, spus pe un ton neaoş, un fel de nevastă a grofului asupritor, care ne-a vîndut la Ialta şi ne bătea iobagii cu biciul acum două secole. Pe tonuri de diverse nuanţe, jurnaliştii şi-au descoperit o bruscă vînă agresivă în faţa cuiva care este european, de origine nobilă şi, dacă nu era destul, mai este şi femeie. O femeie care, nu-i aşa?, nu poate întocmi un raport decît după "impresii personale." Aceasta este varianta moderată, ilustrată de editorialistul Jurnalului Naţional, Radu Herjeu: "Mă întreb doar ce practică democratică permite punerea la colţ a unei ţări pe baza impresiilor personale, nesusţinute de dovezi, ale unei doamne, fie ea şi stimată prim-vicepreşedinte al unei comisii a Parlamentului European." Iar tabăra românilor şi mai naţionali este reprezentată de editorialistul Cronicii Române, care termină articolul în pas de căluşar: "Căraţi-vă, Baroană, în negurile istoriei dumneavoastră barbare, cu «cavaleri» şi «cruciaţi», cu suverani, latifundii, trădări şi arderi pe rug. Nu vă sărut mîna, m-aş simţi din nou pe jumătate un om şi vreau să rămîn aşa cum spuneţi dumneavoastră că sînt: un troglodit... Dumnea