De îndată ce s-a dat drumul la expresia liberă în presă, vechi ziarişti care, pînă în 1989, nu făceau decît să reproducă documentele de partid şi de stat sau să gloseze pe marginea lor, şi, eventual, să comenteze cu cerneală de la Comitetul Central telegramele Agerpres, precum şi noi ziarişti, absolvenţi de Politehnică sau de liceu, s-au grăbit să se transforme în poliţişti, procurori, inspectori, controlori, experţi contabili, avocaţi ori grefieri. Aşa au apărut în mai toate ziarele - şi spre exasperarea cititorilor, mai apar şi astăzi - articole şi reportaje doldora de date în formă brută, conţinînd zeci şi sute de cifre, zeci şi sute de nume de firme, din care ar fi trebuit să rezulte, pentru cine era în stare să parcurgă "materialele" (potrivită denumire!) de la un cap la celălalt, că s-au furat, s-au defraudat, s-au evaporat întreprinderi, bănci, ferme, mărfuri, miliarde de lei, iar statul, alte întreprinderi şi bănci au pierdut miliarde, dacă nu cumva au fost complici, tăinuitori, gură-cască. Un "material" de acest gen seamănă cu o baltă murdară, cleioasă şi fetidă, în care numai un judecător sau un avocat bine plătit ar avea motive să plonjeze. "...Prin adresa nr. 430 din 21.03.1997, T.E. pretinde 32.340.000 lei, care s-au achitat cu chitanţa nr. 468 din 24.03.1997 nu către firma Sacîz s.r.l. ci către Arcuş s.a., confirmînd că între T.E. şi Arcuş s.a. exista o înţelegere, dovedită de contractul nr. 76 din 02.10.1995, astfel că un contract ulterior, cu nr. 44 din 16.04.1996, nu era valabil, întrucît T.E. şi F.I., proprietarul firmei Horses s.r.l., nu se cunoşteau la data de 18.04.1996"... Şi aşa mai departe, obligîndu-l pe bietul cititor civil, care ar fi avut proasta inspiraţie să se avînte în largul materialului, să abandoneze iute, să se interneze la balamuc sau să se înece, fericit că a scăpat. Probabil că autorii unor astfel de mesaje cifrate (nu de