Preot in varful muntelui. E zi de duminica si clopotul din Sirnea bate a sarbatoare. Prins in cheutoarea in care Bucegii si Piatra Craiului se petrec parte peste parte, precum pulpanele unui palton geologic, satul tresare. In creierul muntilor, clopotul tine loc de telefon celular. Asa se anunta mar...
Preot in varful muntelui
E zi de duminica si clopotul din Sirnea bate a sarbatoare. Prins in cheutoarea in care Bucegii si Piatra Craiului se petrec parte peste parte, precum pulpanele unui palton geologic, satul tresare. In creierul muntilor, clopotul tine loc de telefon celular. Asa se anunta marile sarbatori, asa se anunta moartea. Diferenta o face sunetul: scurt - pentru bucurie, in dunga - pentru necaz sau primejdie, lung si bogat - in zilele de sarbatori. Astazi, glasul lui e nestapanit. Primavara a trecut de crestele inzapezite ale muntilor, aprinzand firul ierbii pe dealurile incremenite de frig. Dangatul clopotului curge o data cu apele stravezii ale diminetii, o data cu soarele care rasare peste turla bisericii. Ca la un semn, oamenii trag zavorul la animale, isi pun hainele curate, de sarbatoare, si incep sa coboare din casele lor asezate, ca niste cuiburi, pe stanci. Vin toti. Unii de la 7-8 kilometri distanta, din cine stie ce vagauna inconjurata de stanci. Merg repede, incrosnat, cu mersul lor aplecat inainte, mostenit de la greutatile pe care le cara mereu in spinare pe potecile dintre munti. In siruri lungi, de furnici, coboara in ulita mare a satului, apoi urca din nou pe deal, spre locul unde clopotul ii cheama cu bucurie si har.
De mult n-au mai venit sirnenii cu atata spor la biserica. Chiar si duminica ori in zilele de sarbatori, slujbele se tineau doar cu cateva batrane adormite in strane. Invechit si tot mai pustiu, satul parea sa nu mai aiba nadejde in Dumnezeu... Iata insa ca tot "Dumnezeu dragutul" a facut o minune:
