Supa de gaina. De cand ma stiu, am iubit animalele. In copilarie, aveam o gaina pe care o botezasem Brita. Eram foarte bune prietene. Nimeni nu avea voie sa-i dea de mancare, in afara de mine. Povesteam si ne jucam impreuna ore in sir. Eu ii aratam jucariile, iar ea isi spunea cu intelepciune parere...
Supa de gaina
De cand ma stiu, am iubit animalele. In copilarie, aveam o gaina pe care o botezasem Brita. Eram foarte bune prietene. Nimeni nu avea voie sa-i dea de mancare, in afara de mine. Povesteam si ne jucam impreuna ore in sir. Eu ii aratam jucariile, iar ea isi spunea cu intelepciune parerea: "Co-co-co!". Cum veneam de la gradinita, alergam la Brita sa-i povestesc ultimele evenimente. Din nefericire, ai mei nu voiau nicicum sa-nteleaga cata nevoie aveam una de alta, zi de zi si chiar noapte si zi. Asa ca, spre marele nostru regret, seara trebuia sa ne despartim. Brita mergea in cotet, iar eu in pat. Pe mine nu ma lasau sa dorm noaptea in cotet, iar cand, intr-o seara, m-a gasit mama cu Brita sub plapuma, era sa faca apoplexie. Barza ma deceptionase total, refuzand cu incapatanare sa-mi aduca un fratior. In inima mea, incepusem sa fiu tot mai convinsa ca Brita era, de fapt, sora mea.
Odata, cand stateam cu mama la o coada pentru malai, o femeie m-a intrebat cum ma cheama, cati ani am si daca mai am si alti frati: "Da, mai am o sora", am raspuns eu. Femeia s-a uitat cu repros la mama, care tocmai ii spusese ca nu ma avea decat pe mine. "O cheama Brita - am adaugat - si se oua." De atunci, nu am mai ascuns nimanui adevarul despre familia noastra, alcatuita din patru persoane: mama, tata si doua fetite, adica Brita si eu.
Dar intr-o zi, venind de la gradinita, nu am mai gasit-o pe Brita. Am cautat-o cu disperare peste tot, dar Brita disparuse fara urma. Mama ma tot striga sa vin odata la masa. Eram foarte abatuta, nu-mi ardea de man
