Saptamina trecuta a fost publicat un sondaj realizat de INSOMAR, care releva o anumita scadere in sondaje a partidului de guvernamint. PDSR ar inregistra acum 60% din optiunile de vot, cu sapte procente mai putin decit indicau sondajele efectuate in luna aprilie. Se poate spune ca este vorba de un fenomen absolut normal, la care este expus orice partid de guvernamint, anume ca exercitiul puterii insusi erodeaza procentele si imaginea partidului aflat la guvernare.

PDSR in general si premierul Nastase in mod special au avut de intimpinat in ultima vreme o avalansa de critici si de atitudini nemultumite ale oficialilor – sau mai putin oficialilor, cum tot guvernantilor romani le-ar placea sa creada – europeni. Problema copiilor institutionalizati nu a fost decit partea spectaculoasa a zodiei internationale mai putin favorabile in care se pare ca a pasit PDSR-ul, asa cum plingaret au recunoscut-o, implicit – si de altfel total nediplomatic –, reprezentantii guvernamentali romani atunci cind s-au plins de umorile schimbatoare ale baronesei Emma Nicholson. Guvernantii pedeseristi descopera, pe masura de trece timpul si guvernarea avanseaza, ca, cel putin in ochii oficialilor occidentali, distanta de la declaratiile sforaitoare de atasament la valorile europene si ale economiei de piata pina la punerea lor concreta in practica trebuie „umpluta“, in perspectiva duratei lungi, si cu ceva mai consistent. Revelatia a fost, dupa toate aparentele, atit de tulburatoare si de dureroasa, incit membrii Guvernului – aflati in prima linie – au inceput sa dea semne de nervozitate si sa se acuze unul pe celalalt de ineficienta. Si asta incepind cu primul-ministru Adrian Nastase, care isi trage de urechi ministrii direct implicati in „punerea in practica“ a anumitor cerinte indispensabile obtinerii, de pilda, a unui nou imprumut la Fondul Monetar International, cum ar fi privatiza