Una dintre cele mai splendide reprezentari in bronz (aurit) din numeroasa si variata gama a pieselor figurate torentice descoperite in Dacia este asa-numita Medusa ulpiana. Este vorba de o aplica de dimensiuni medii (15 x 14,4 x 0,8 cm), descoperita in anul 1973, cu ocazia sapaturilor arheologice din partea nordica a complexului de sanctuare dedicate zeitatilor vindecatoare romane Aesculapius si Hygia, situat in metropola provinciei Dacia, Ulpia Traiana Sarmizegetusa (jud. Hunedoara, astazi localitatea Sarmizegetusa). Actualmente, ea se pastreaza in Muzeul Civilizatiei dacice si romane din Deva.
Pentru a intelege mai judicios imaginea sculpturala, se impun citeva informatii privitoare la mitul personajului si la istoria reprezentarii lui in arta antica.
In mitologia clasica, Gorgonele erau considerate fiicele monstruoase ale lui Phorkys (sau Phorcus, divinitate marina) si Keto (copila lui Pontus, Marea, si a zeitei Gaea, Pamintul). Dintre aceste vietati infricosatoare, Euryale si Stheno aveau darul nemuririi, iar a treia, Medusa, era muritoare. Salasul lor fiinta la capatul vestic al lumii antice, in apropierea Gradinii Hesperidelor (localizata de scriitorii vremii in Oceanul Atlantic, poate insulele Canare sau la poalele masivului Atlas din Africa de Nord).
Gorgonele aveau o infatisare inspaimintatoare: in jurul capetelor li se incolaceau zeci de serpi, privirile lor de foc impietreau pe oricine le-ar fi intilnit, iar cu ajutorul bratelor – din bronz – si a aripilor – din aur – se inaltau in vazduh. Medusa, prin excelenta bogat reprezentata in arta antica, a fost ucisa, dupa ce a infaptuit o multime de fapte abominabile, de catre Perseus, un erou originar din Argos (tinut din Grecia, Peninsula Peloponez). Cind i-a fost taiat capul, din gitul siroind abundent de singe au iesit cei doi fii, pe care Medusa i-a conceput cu Poseidon (Neptunus la
