Jelanie mare a fost anul trecut cind Poli Timisoara a cazut din B, chiar daca o alta echipa din acel oras, UM, semna condica in liga secunda. Pina la urma, asumindu-si riscul desfiintarii, Dacia Pitesti a facut-o pe bunul samaritean cedind lui Poli locul in B. Chiar daca nu aparea acest gest, "polistii" erau siguri ca vor cumpara un loc de B si nu vor trece prin chinurile unor jocuri pe la Sinmartinu Sirbesc, Stei sau Alesd. Mai mult, chiar si acum, cind UMT este cu un pas in A, secretarul Primariei de pe Bega declara in ciuda unui primar, Simirad pe numele lui, care spune tot timpul ca omologii lui din Timisoara nu fac nimic pentru fotbal: "Noi vom sustine in continuare pe Poli!". Mai la est cu 500 de kilometri de "fruncea" Banatului, se afla un oras care are pretentii tot de capitala regionala. Frumos de felul lui, asezat pe sapte coline, Iasul, caci despre el este vorba, avea o echipa cu care se mindrea. Chiar daca nu a adus pe Celtic sau West Ham prin Copou, Poli era un nume respectat si iubit atit in tara cit, mai ales, in Iasi. De la preluarea echipei de catre Primarie, echipa a ajuns in 6 ani din A in D (pentru ca o echipa ce va avea 18 puncte penalizare la anul, in C, are mici sanse de a rezista in esalonul trei). Daca ai intreba vreun timisorean acum, ti-ar raspunde ca e sigur ca alesii Iasului se dau de ceasul mortii pentru a gasi o solutie de salvare a simbolului lor sportiv. Deschizind usa PalatulUI Roznovanu gasesti insa cu totul alte lucruri. Un primar care cind aude de fotbal se gindeste la toate nenorocirile de pe glob, un consilier ce este presedintele clubului si care este de acord ca toti banii produsi de societatea pe care o conduce, infiintata pentru a ajuta fotbalul, sa se duca in alte directii, un alt consilier ce a fost presedinte in Copou si care spune ca singura solutie a fotbalului local este Unirea 2000. Numele lor nici nu mai conteaza, im