Constantin STAN
Provizoriu, Sud (Libertate supravegheata)
Editura Paralela 45, Colectia „80“, Seria „Proza“, Pitesti, 2000, 214 p., f.p.
Subiectul primei proze din Provizoriu, Sud de Constantin Stan seamana foarte mult cu o secventa din Compunere cu paralele inegale, romanul lui Gheorghe Craciun: un tinar cam fara capatii, „cam“ fugit de-acasa, fara bani, urmarit de politie se incapatineaza sa stea cit mai mult la mare. Ambianta e cam aceeasi, un amestec de tineresc si promiscuu: tinta principala a unui astfel de sejur la mare era un soi de prostitutie masculina – barbatii romani cautau dame venite din strainatate pe care sa le stoarca de bani. Si esecul celor doi este identic – desi incearca sa se adapteze acestor conditii, acesti tineri esueaza. Le este imposibil sa participe la micile gainarii ale prietenilor: contrabanda cu diverse marfuri, inselarea turistilor etc. Este cultivat motivul outsider-ului, al inadaptabilului. Aceasta „corespondenta“ intre cele doua texte amintite si altele pe care le-am putea stabili cu unele proze din Nedelciu spun multe despre „realitatea“, despre „referinta“ scriitorilor „junimisti“. In cenaclul respectiv nu au circulat doar inventiile narative, experimentele, ci si temele, „subiectele“ prozelor. Seva tematica este foarte importanta pentru acesti autori care cred nu numai intr-o noua autenticitate (adica o noua strategie de redare, de „transmisie“), ci si in noi „realitati“.
Pentru a ne infatisa diferenta de „realitate“ este de ajuns sa ne gindim la o alta scena petrecuta la mare, scrisa, de data aceasta, de un autor dintr-o alta generatie. Este vorba despre inceputul romanului Don Juan al lui Nicolae Breban. Pe litoralul romanesc, un medic si sotia sa petrec niste sejururi aristocratice, se bea whisky, se fumeaza tigari scumpe si un aer decadent insoteste fiecare gest. Nu vom intilni niciodat
