Dupa primele patru editii, progresiv convingatoare, ale Festivalului Periferic, Iasii au devenit un adevarat centru al artei contemporane, citeva zile pe an. Initiatorul festivalului, artistul Matei Bejenaru, promovind in aceste conditii si la calitatea de experimentat curator, a infiintat in 2001 Asociatia culturala „Vector“, care si-a asumat responsabilitatea de organizator al manifestarii (asigurindu-si pentru editia din acest an si sprijinul altor organisme, romanesti si straine). Pe de alta parte, incepind cu 2001, Festivalul Periferic a devenit Bienala internationala de arta contemporana cu acelasi nume.

Prima editie a acestei Bienale s-a desfasurat in perioada 1-3 iunie a.c., densitatea evenimentelor fiind remarcabila. Se presupune ca cele patru editii anuale, anterioare, ale festivalului, au format si un public, in crestere numerica si perceptiva – ceea ce reprezenta o tinta a strategiilor organizatorilor, pentru a se declansa mutatii in relatia iubitorilor de cultura ieseni cu arta contemporana. Am constatat o prezenta masiva doar la grupajul de performances din ziua a doua (Centrul Cultural Francez), si una mai restrinsa la cele doua expozitii, la sectiunea panel discussion, ori la prezentarile oferite de Calin Dan, Ron Sluik si Cecile Le Talec. Sa fie o explicatie banuiala colectiva ca gradul de spectaculozitate cel mai inalt il ofera actiunile, ori un reflex perpetuat de la prima editie a Periferic-ului, cind intreaga menifestare era dedicata performance art-ei?

Privind fenomenul dinlauntru, comunitatea (artisti si critici) festivalului devenit bienala se incheaga si se armonizeaza din ce in ce mai limpede; participantii „recidivisti“ se reintilnesc, se regasesc, dialogul infiripindu-se rapid si cu noii veniti.

Dupa cum sugeram in comentariile editiei a patra a festivalului, poate ca genericul Periferic este deja uzat, depa