Andrei BODIU
Studii pe viata si pe moarte, Editura Paralela 45, Colectia „80“, Seria „Poezie“, Pitesti, 2000, 98 p., f.p.
Poezia lui Andrei Bodiu se construieste din lucruri simple, la indemina, e limpede ca cristalul. Aceasta e prima ei calitate. Cit efort si cita prelucrare se banuieste in spatele acestei claritati e cu totul altceva, oricum poetul a intuit ca, pentru a mai fi citita, azi, poezia trebuie sa aiba in primul rind aceasta aparenta de lejeritate, sa fie prietenoasa si sa nu oboseasca. Reteta nu e tocmai simpla, pentru ca aceasta conditie de lizibilitate nu e si suficienta. De la simplitate si directete pina la plictiseala si senzatia de mesaj vid nu e decit un pas. Pe care Andrei Bodiu nu-l face. Poetul mentine tensiunea specifica poeziei autentice, lucrind cu ingrediente absolut prozaice, si asta fara sa devina o voce indistincta in corul poeziei ultimelor decenii. Andrei Bodiu reuseste „sa faca diferenta“ si sa se singularizeze intr-un noian de poeti care – de la optzecisti incoace – par ca scriu la fel, reuseste sa devina memorabil. Cum mnemotehnica rimei a fost de mult inlocuita cu aceea a imaginii si a sunetului specific, Andrei Bodiu va reusi deci sa decupeze in mod personal fisii de realitate si sa inregistreze cu inalta fidelitate sunetele lumii din jur. Se contureaza deja cel putin doua feluri de poezie semnata de poetul brasovean: una a imaginii, simpla si dramatica, si una a sunetului, comica, ironica, derizorie si semnificativa deopotriva.
Iar aceasta din urma se complica deseori intr-o poezie creatoare de personaje, dupa modelul prozastic al schitei caragialiene. Observatorul (poetul) ramine surd si orb la tot ce-l inconjoara pentru a trimite un unic fascicul de lumina asupra unei imagini descrise apoi in variante succesive intr-un crescendo dramatic: „Aseara am trecut pe linga/ O mita am crezut ca se scarpi
