(Orice asemănare între titlul acestui articol şi cuprinsul lui este întâmplătoare.)

Miercuri, 6 iunie 2001, ora 9, 45. Mă aflu în faţa uneia dintre intrările în Casa Poporului - "intrarea pentru public", cum scrie deasupra uşii din lemn masiv. Urmează să particip, alături de ceilalţi membri ai Consiliului de Administraţie ai TVR, la prezentarea raportului de activitate al TVR pe anul 2000.

Apare şi Gálfálvi Zsolt, dornic ca şi mine să nu întârzie. Luăm liftul care suie neverosimil de lent până la P1 şi intrăm în sala unde va avea loc întâlnirea cu cele două comisii de cultură ale Parlamentului.

încet-încet, sala se umple. în rândul de scaune rezervat Consiliului de Administraţie al TVR, un fel de bancă a acuzării, se mai aşează Cristian Hadjiculea, emoţionat, cu un raport de peste 300 de pagini în faţă, Lucia Hossu-Longin, impetuoasă, gata de luptă, Tudor Mărăscu, calm şi sceptic, Irina Radu, frumoasă şi roşie în obraji ca juna Rodica a lui Vasile Alecsandri, Dumitru Iuga, misteriosul bărbat în negru care i-a înfruntat şi pe Ceauşescu, şi pe Iliescu, Dan Sachelarie, cuprins ca de obicei de o agitaţie interioară, pe care şi-o stăpâneşte cu greu, Ion Marin, cu figura lui de frizer cu mandolină, Stere Gulea, mirat de tot ce se întâmplă în jur, Alexandru Mironov, iremediabil caraghios, convins mereu, chiar şi când se scarpină în creştet, că îşi serveşte ţara.

îşi fac apariţia şi parlamentarii. îl remarc pe Ion Dolănescu, un bărbat scund şi veştejit, cu părul vopsit în negru şi cu o cravată albă. Mihai Ungheanu are aerul pe care îl avea probabil Napoleon la Waterloo. Citesc şi alte nume de pe firmele de carton aşezate pe mesele lungi, ca de nuntă, în faţa fiecărui parlamentar: Constantin Duţu, Mădălin Voicu, Mihai Mălaimare, Grigore Zanc, Ion Solcanu, Radu F. Alexandru, Leonida Lari, Ileana Stana Ionescu, Dumitru Bălăeţ, Eugen Mariu