Strada mierlei

în vis

strada mea se deschide

în mare

cât vezi cu ochii nemărginirii

valul se aruncă peste rigole

trandafirul albastru

izbucnit din moloz

desăvârşeşte cuprinderea nopţii

oasele stâncilor

o frază rostită

într-un grai abia inventat

sunete exilate printre ruine

în portul vechi

Amurg

Precum iluzia vieţii

glasuri străine străbat

strâmte încăperi

poţi îmbătrâni într-o oră

de singurătate

afli că ninge în munţi

că un drum e închis

în câmpia năvalnică

aştepţi

micul prinţ te priveşte

cu ochii bolnavi

Efemeride

Fărâme de nori

în nemărginire gândul urmează

un loc singuratec

un adăpost de lumină

sfărâmată între cutele

unei minuscule frici

o pată ce poate orbi

în soarele mov

o altă fiinţă apare

zămislită în chinuri

încă o dată

Seri desenate

Seară în violet

Revin în acelaşi loc

fără să văd să doresc

neştiutoare ca orbii

şi plină de umbre

pipăi pereţii

e noapte cât să spele

păcatele

forme dezlănţuite îşi iau zborul

fântâni muzicale cu iarba

la gură

straturi de iască în flăcări

în dezordinea lumii

Seară în galben

Scara pe care urc

pe treptele ei galbene

numere vechi coboară

salturi în gol

golul rămâne în umbra

sora mea galbenă