Henri H. Stahl, născut în 1907, a fost, la şcoala monografică a lui Dimitrie Gusti, unul dintre factorii de conducere şi organizare, alături de Traian Herseni, Octavian Neamţu, mai tîrziu Anton Golopenţia, Mircea Vulcănescu şi alţi cîţiva. Stahl era fiul, născut în România, al unui alsacian şi al unei franţuzoaice. Era frate vitreg (numai prin mamă) al lui Şerban Voinea, doctrinarul de mai tîrziu şi lider al social-democraţiei româneşti, şi cu Henriette Yvone Stahl, cunoscuta prozatoare. Fusese un adept al lui Gherea şi, din spaţiul doctrinar al social-democraţiei europene, partizan al austro-marxismului (Otto Bauer în special). Păstrase, de aceea, în tinereţe, legături bune cu social-democraţii bucovineni (soţii Grigorovici, Pistiner, Erlich), oameni cu multă ştiinţă de carte, discipoli ai lui Otto Bauer. Social-democrat de strictă observanţă, nu a agreat niciodată comunismul, pe Lenin socotin-du-l a fi fost un bakuninist. Studiase Dreptul şi Literele (specialitatea Istorie) şi, ca student, l-a cunoscut pe Gusti, care îi era profesor. Gusti l-a remarcat şi şi l-a apropiat, devenind, cum spuneam, membru de bază al şcolii monografice. Specialitatea sa, nu numai în cadrul şcolii, era buna cunoaştere şi elaborare a tehnicilor şi a metodelor de investigaţie, în 1934 publicînd şi cartea Tehnica monografiei sociologice, după ce destui ani o practicase şi o dezvoltase. N-a devenit, decît tîrziu, asistentul lui Gusti la catedră (apoi conferenţiar suplinitor), întreţinîndu-se din leafa de stenograf la Senat (învăţase meseria de la tatăl său, autorul unui bun manual de specialitate şi stenograf şef al parlamentului). Gusti, mărturiseşte H.H. Stahl, clacase nervos în lungul său periplu studios (zece ani, facultate şi doctorat) în Germania şi, practic, de atunci nu mai putea citi şi scrie în materie de sociologie. Dar era burduşit de carte, putînd, oricînd, pe orice temă,