Unde sînt poveştile de altădată

Să vedem ce se mai scrie şi pe la alţii. Le Monde des Livres din 25 mai îl redescoperă pe romancierul american Philip Roth, cunoscut şi la noi prin traducerea, la Univers, a romanelor Complexul lui Portnoy şi Operaţiunea Shylock. Autorul pe jumătate pornografic din romanele cu pricina pare a-şi fi schimbat stilul. El a publicat între timp o trilogie (Pastorala americană, M-am căsătorit cu un comunist şi Pata umană), parţial tradusă în Franţa, şi un nou roman (Animalul pe moarte), neştiut francezilor deocamdată, în care subiectivismul cam solipsist şi, în orice caz, îmbibat de patologia sexului face loc unei viziuni mai obiective şi mai puţin sumbre. * În acelaşi număr din suplimentul cotidianului amintit, Florence Noiville comentează cîteva manifestări şi declaraţii referitoare la poveştile care făceau deliciul copilăriei noastre. Cele mai multe - Perrault, Grimm, Andersen - nu mai au decît un succes de stimă în zilele noastre. Editorii care se cramponează de publicarea lor sînt pesimişti. Părerea lor este că minunatele poveşti nu s-au perimat, dar că, pur şi simplu, copiii de astăzi nu le mai cunosc. Părinţii cred că e datoria şcolii să-i facă să le citească iar profesorii sînt convinşi că părinţii le citesc acasă copiilor lor Motanul încălţat, Albă ca Zăpada ori Soldatul de plumb. Generaţia care are astăzi 30-40 de ani nu cunoaşte poveştile. Aici pare a fi problema. Cumpărătorii sînt oameni la vîrsta a treia. Perrault era, el, mai încrezător, cînd scria despre unele din aceste poveşti: "Atît timp cît vor fi pe lume copii/ Mame şi bunici,/ Nu vor fi uitate." Mamele par să lipsească din ecuaţia contemporană şi, în ruptura de o generaţie care s-a produs, uitarea a început să se aştearnă peste poveştile de altădată. * În următorul Monde des Livres, din 1 iunie, o notiţă nesemnată atrage atenţia asupra protestelor unor