(variantă)
2 mai 1970. Jurilovca. Morunul, ca nuvelă... fragment... (de roman). Ideea ispăşirii păcatelor. Praznicul cu mîncăruri aduse de lipoveni. Păcatele se iartă în raport cu valoarea darului, - noi îi zicem pomană. Un pescar aduce un morun imens. Cu încă trei inşi îl bat în cuie, îl răstignesc de poarta de lemn a bisericii atît de colorată... (Biserica veselă)... Morunul atîrnă cu capul în jos, capul avînd aspectul unei torpile gata să fie expediată. A fost prins mai demult şi ţinut într-un iaz, anume, în vederea praznicului. Trebuie să fi fost un păcat greu, avînd în vedere volumul capturii. Uluirea, comentariile enoriaşilor blînzi, cu bărbile lor roşcate... Un cinic, stabilit aici din altă parte a ţării, de dincolo de Dunăre, un inginer veterinar mai învăţat pretindea că e "o lovitură de pocker" contra Divinităţii, s-o îmblînzească prin oferta aceea nemaipomenită. Mîncărurile, bucatele, cele mai multe făcute din peşte, ca pescari ce erau, sunt aduse pe rînd de toţi sătenii şi aşezate, jur-împrejurul bisericii lor vesele, pe nişte scînduri negeluite puse pe nişte pari înfipţi în pămîntul roşcat, nisipos, al locului... Astfel încît biserica părea ocrotită de nişte zei localnici ai lor ce s-ar fi ocupat şi ei, pe vremuri, cu pescuitul, dar care, acum, ieşind la pensie şi primind pensia lor cerească, mai dădeau cîte o mînă de ajutor tribului vechi, ortodox, de pravoslavnici, numiţi aşa încît se ţineau de legea cea mai veche şi mai dreaptă... sau adevărată. PRAVDA. Un Dumnezeu, la urma urmei, lacustru, de ape, rîuri, de peşti, prigoane, fluvii trecute pînă dincolo de gurile Dunării; veşnic urmăriţi de credincioşii ceilalţi, mai de la răsărit, ai dogmei severe, alungîndu-i mereu ca pe nişte eretici ai propriului lor neam, ceea ce era şi mai grav şi mai pedepsitor; lăcaş în care, în clipele culminante ale prigoanelor, cel mai bătrîn dintre ei - că
