Desigur întîmplarea face ca la ceas aniversar (pe 9 iulie împlineşte 45 de ani!), Tom Hanks să fie mai mult ca niciodată în atenţia cinefililor români. Ultima premieră, Culoarul morţii, impune indirect o scurtă plonjare în tunelul memoriei. Merită reamintit faptul că s-a format în teatrul clasic, ceea ce l-a pregătit pentru diversitatea rolurilor ce l-au făcut faimos în timp record. Fantezia în care se îndrăgosteşte de o sirenă de acvariu a avut un titlu de bun augur - Luat de val (1983), care l-a propulsat în Petrecerea burlacilor (1984). Într-un remake american după un succes european a devenit fals spion - Omul cu un pantof roşu (1985). Însă primul tur de forţă a fost Vreau să fiu mare (1988) care i-a adus prima nominalizare la Oscar pentru infinita candoare conferită copilului devenit brusc adult, doar... fizic! Idila imposibilă din această nemaipomenită aventură poate fi considerată uvertura la alte romantice comedii în suită. Doi luptători, două roluri de compoziţie - homosexualul din Philadelphia (1992) şi handicapatul din Forrest Gump (1994) - îi sînt recompensate cu Oscaruri consecutive. Îşi va mai încerca abilităţile în multe alte ipostaze pînă să se hotărască să se implice total în realizarea unui film - That Thing Youk Do! - incursiune în lumea rock-ului. După metamorfozarea impusă de Naufragiatul (1999) în care a trebuit să filosofeze asupra vieţii şi modalităţilor de supravieţuire, devine responsabil cu disciplina în perimetrul carpetei verzi de pe Culoarul morţii (2000) ce duce direct la scaunul electric. Gardianul şef reprezintă încă o partitură ingrată pentru vedeta ce trebuie din nou să se războiască deopotrivă cu patetismul şi penibilul. Nobila misiune îl obligă pe respectivul erou să-şi uite de suferinţele fiziologice "luate cu mîna" - nu la figurat, ci la propriu - de un condamnat la moarte dotat cu neştiute virtuţi paranormale. O scenă fri