A şti că peste 50% din populaţia României trăieşte în sărăcie este un lucru încurajator. El demonstrează potenţialităţile ştiinţifice ale guvernanţilor şi dă speranţa că, nu peste multă vreme, vom avea şi o definiţie exactă a termenului. Fiindcă nu e uşor să defineşti termenul. Personal, am mari dificultăţi în această privinţă şi ele devin insurmontabile de fiecare dată cînd văd clipul cu Magda Catone şi detergentul... (nu spun care pentru că se consideră reclamă). Este un clip ce îşi doreşte să fie comic, şi chiar reuşeşte, însă nu din motivele scontate, care presupun că ar fi trebuit să fie următoarele: pătrunderea prin efracţie într-un apartament de gospodină a doi profesionişti dotaţi cu lanterne, hartă şi şef, identificarea strategică a şifonierului şi deducţia mai mult olfactivă decît logică privind starea materială a proprietarilor după aroma detergentului folosit, apariţia impunătoare a Magdei Catone în perfectă ţinută de noapte, cu o mînă susţinînd un făcăleţ şi cu cealaltă în şold şi, nu în ultimul rînd, replica acesteia, filozofică dacă ar fi fost şi originală: Bine, măi băieţi, voi căutaţi noaptea banii pe care eu nu-i găsesc nici ziua? Totuşi, singurul lucru amuzant din întreaga poveste este aerul de prosperitate pe care îl degajă locuinţa şi, trebuie să recunosc, nu eu am observat acest lucru. Eu am observat doar şifonierul din spatele actriţei care, în secvenţa finală, ne prezintă cutia de detergent

şi conţinutul ei miraculos. Este momentul în care ni se spune, cred, ceva memorabil, deşi nu mai ştiu ce, fiindcă atenţia mi-a rămas absorbită de piesa mai sus amintită, un monument al prostului gust, în cea mai curată tradiţie socialistă. Presupun că alegerea sa ca fundal al epilogului se datorează unei revelaţii de ultim moment prin care s-a dorit compensarea impresiei de bunăstare sugerate de aspectul încăperii, considerîndu-se astfel că o c