Răspuns domnului

C.M. Ungureanu Am să încerc să sintetizez, dle Ungureanu, ideile din textul dvs. şi să(-mi) explic motivul aparentei neînţelegeri dintre noi. D-voastră spuneţi: 1. Convingerile politico-ideologice ale intelighenţiei nu pot influenţa un scor electoral. Să zicem, dar apatia şi înstrăinarea ei totală o pot face? 2. Nu ştiutorii sînt de vină pentru iluziile pe care mi le-am făcut. Nu pot decît să consimt, întristat... 3. După '89 nu ne-am pomenit cu o populaţie "nouă": oamenii erau la fel, "decăderea" e o temă falsă. Aşa e, pînă la exigenţa conştiinţei publice; dovadă că cei dinainte de '89 mai găseau în ei forţa de a se trezi, în timp ce astăzi abrutizarea şi, nu ştiu cum, somnolenţa, sînt generalizate; chiar dacă revolta lor era haotică şi fără program politic, totuşi starea de alertă, fermentul conştiinţei civice, încă exista; din acest punct de vedere, cei "dinainte" aveau un cert ascendent asupra noastră. 4. Eşti liber - spuneţi - să-ţi iei de model "afaceristul" (aici, ca termen generic pentru cel care a tras, a "reuşit" şi-şi reproduce ostentativ modelul). Fals, pentru că afaceristul este acum model "totalitar", unicul care contează socialmente (absolut la toate nivelurile, dacă renunţăm la ipocrizie); în lipsa alternativei formative pe măsură, conştiinţa publică nu e liberă să emuleze, fiindcă nu există libertate decît în alegere. (Desigur, raţionamentul priveşte mentalul colectiv şi nu acele personale eroice, care se zbat în marginalitate şi ridicol.) 5. Morala era deficitară şi înainte ("descurcă-te!"). Poate, dar ea nu a mai fost niciodată oficializată de discursul public dominant, instituţionalizată ca model şi imperativ unic. 6. Modelele nu au dispărut. Aveţi dreptate, numai că pentru conştiinţa publică ele reprezintă o realitate marginală şi înstrăinată; cînd se va ivi o primejdie reală şi vor încerca să facă apel la această co